Despre inceputuri

     Aminteste-ti de momentul cand ai fost pentru prima data la mare, acel moment tipic, cand mama ta alerga prin casa cu o tona de prosoape, haine, sosete , periute de dinti si alte nimicuri , pe care le inghesuia intr-o geanta de calatorie si care, printr-un miracol , incapeau toate ,mai aranjate ca marfa dintr-un raft de la supermarket. Aminteste-ti de momentul cand cautai sa iti gasesti si tu ceva de facut, pana se va face ora 1 , noaptea, cand vei inchida usa apartamentului si vei pleca impreuna cu ai tai la gara. Inchide ochii, fii sincer. Simti si acum aerul racoros, cum numai intr-o seara de vara , in drum spre gara, ai mai simtit vreodata. Niciodata cerul nu a fost mai instelat, niciodata strazile nu ti s-au parut mai linistite.
    Cu asta asociez eu inceputurile, am imaginea aceasta clara in minte. Cam orice inserare, care are ceva din momentul acela al plecarii la mare, ma rupe de lumea reala si ma face sa simt ca ceva s-a schimbat, ca ceva e nou.
    Uram din tot sufletul lucrurile noi. Mi se pareau atat de greoaie, chiar inutile. De ce as fi avut nevoie de ceva care sa ma scoata din rutina de zi cu zi? Lucrurile mergeau ,daca nu asa cum imi doream eu, acceptabil. Nici testoasa nu are un trai exceptional, dar nu o vezi parasindu-si carapacea. Imi placea carapacea mea , pe care nu stu daca mi-am cladit-o eu sau e vorba de o carapace cu care ne nastem toti.
    Trecuse ceva timp de cand nu o mai luasem pe drumul asta catre mare, practic uitasem ca exista, pana cand ceva sau cineva m-a adus iar pe drumul acela. Si a fost mai frumos decat as fi crezut. Nimic nu se compara cu inceputurile, atunci se nasc cele mai frumoase amintiri. Emotiile si nesiguranta ne fac niste oameni mai frumosi.
   Incerc sa ma bucur de fiecare inceput. Nu imi iese mereu, dar ma straduiesc sa las lucrurile noi sa intre in viata mea. As reinnoi atat de multe lucruri si stiu ca o pot face, am nevoie doar de timp , ca sa mai cresc. Nu imi doresc multe lucruri pentru viitor,dar unul dintre ele stiu sigur ca este sa nu ma mai tem de nou.
   La fel ca se intampla si in cazul acestui blog : este un inceput . Nu stiu unde va duce , nici macar nu simt nevoia sa stiu. Afara e noapte ,am geamul deschis si de afara se aude vantul care bate incet,iar eu simt mirosul noptii de vara ,in care plecam la mare.